Astăzi vorbim despre o boala care afecteaza foarte multa lume. E posibil sa te afecteze si pe tine si se numeste “Sindromul orasului mic”.

Care-i faza cu boala asta care face foarte multe victime? Ce se intampla cu ea? Care e ideea? Asa cum ii spune numele, reprezinta o maladie care afecteaza oamenii care traiesc, in general, in orase mici sau care provin din orase mici. De fapt, de ce se intampla asta? 

Simptome

Esti descurajat, simti ca nu poti mai mult, speri sa intri la o facultate sau ai terminat o facultate de dragul de a termina o facultate si nu poti sa mergi mai departe, te gandesti ca orice job pe care l-ai gasi este perfect, sau deja esti intr-un job si tii cu dintii de el spunand, “job-ul asta este lovitura pe care am dat-o” chiar daca venitul se apropie de minimul pe economie si chiar daca esti blocat acolo, nu ai posibilitatea evolutiei, ti-e foarte frica sa speri la ceva mai mult, niciodata nu te-ai gandit ca tu ai putea sa faci treaba, sa ai un job bun, platit bine,unde sa fi respectat, unde munca ta sa fie valorificata.

NU STIU DACA O SA FIU CAPABIL

Am vorbit cu peste 250 de oameni in cadrul programului de mentorat si foarte multi dintre ei se simt descurajati ca nu pot sa faca ceva mai mult, sau mai mult decat atat le e frica. Intrebandu-i de ce au aplicat la programul nostru de mentorat care este pentru programare, multi au raspuns ca le-ar placea sa inteleg UN PIC de programare, “mi-ar placea POATE sa ajung sa fac aplicatii”. Continuand sa-i intreb daca nu vor si un job in domeniu raspund “mi-ar placea foarte mult, dar NU STIU DACA O SA FIU CAPABIL”. Atunci stau si ma gandesc cum sa nu fi capabil? Exista atatia programatori in lumea asta. Ei spun ca nu au avut cunostinte inainte, n-au facut chestia asta la liceu, ei nu stiu asta. Ma gandesc “oare eu m-am nascut programand?” caci din cate stiu, am avut primul calculator incepand cu clasa a 6 a si foarte rar atingeam calculatoare,deci cu siguranta nu le programam, deci cu siguranta nu m-am nascut programand. Prima linie de cod am scris-o in clasa a 9 a si imi amintesc ca a fost foarte greu. Stau putin si ma gandesc, ce se intampla de fapt? De ce acesti oameni se simt atat de tematori? De ce li se pare atat de greu sa inveti programare? De ce li se pare ca e atat de greu sa faci ceva mai mare? Gasesc asta ciudat deoarece majoritate sunt oameni foarte destepti. Cumva orasele acestea mici, din cate vad eu si din cate am dedus, sunt orase ale extremelor. Fie sunt compuse din acei oameni care pur si simplu spun “Eu stiu sigur ca nu o sa am o cariera” , renunta la speranta si tot ce inseamna asta, se angajeaza intr-o fabrica si aia e. Sau, sunt oamenii care stiu ca daca nu invata bine de tot, nu trag de ei si nu fac tot ce e posibil ca sa ajunga buni, stiu ca vor ramane in acel oras mic pe viata si nu este ceva ce ei isi doresc. Oamenii cu care eu discut sunt din categoria oamenilor foarte motivati, foarte disciplinati, oameni care pur si simplu stiu ca pot. Discut cu ei 10 minute si deja simt din energia lor ca daca sunt pusi pe o treaba o sa o duca de la inceput pana la sfarsit. Mi se pare foarte nedrept deoarece ei crescand acolo vad ca parintii lor poate lucreaza intr-o fabrica, au joburi prost platite unde nu sunt tratati bine si se gandesc ca aceasta este normalitatea vazand acest lucru zi de zi, saptamana de saptamana. Devine foarte greu sa iti imaginezi ca mai exista si altceva sau sa te gandesti ca poti merge intr-un oras mare unde chiar sa ai un job misto, unde chiar sa fi platit bine, poate chiar sa te duci intr-o vacanta, poate chiar sa iti cumperi ultimul model de smartphone sau poate doar sa ai niste bani pusi deoparte. Cand stai si le vorbesti oamenilor despre chestia asta spun ca ei nu cred ca sunt capabili de asa ceva. Atunci , eu ma gandesc “Trezeste-te odata! Cum sa nu fi capabil de asa ceva? ”. Toata lumea e capabila! Nu are sens sa iti pui tu blocaje cand oricum societatea iti pune o gramada de blocaje deja. Netflix, care te incurajeaza deja sa stai si sa pierzi vremea uitandu-te la seriale. Sunt o gramada de emisiuni la televizor si oameni care-si pierd vremea la televizor. Exista deja job-urile proaste in care esti blocat. Cumva societatea nu vrea sa reusesti, deja societatea vrea sa te tina acolo, sa te traga in jos. Ce sa mai vorbim de prieteni? Am auzit de nenumarate ori oameni care s-au apucat sa invete programare si prietenii le-au spus “tu nu esti de asta! Tu esti deja prost, n-o sa reusesti.” Toata societatea cumva conspira ca tu sa nu reusesti atunci, care este sensul sa mai conspiri si tu impotriva ta gandind ca nu o sa reusesti?

Lucrurile nu sunt de fapt atat de grele. Pana in prezent, cred ca am ajutat mii, daca nu zeci de mii de oameni care sa isi puna bazele programarii, au invatat, au scris primele lor programe, au rezolvat primele lor probleme si nu a fost nimic greu. Au reusit sa duca asta pana intr-un punct foarte bun.

Atunci de ce nu ai reusi si tu? De ce crezi ca esti atat de special si tot procesul asta nu va merge si pentru tine?

Daca cumva suferi si tu de “Sindromul orasului mic”, iti place sa-ti setezi scopuri scazute, iti place sa fi intr-un punct in care sa nu te simti bine, sa te chinuie altii, fie ca e vorba de seful tau sa de fluturasul de salariu, lasa-mi un comentariu si spune-mi de ce alegi sa gandesti lucrurile asa? De ce te gandesti ca lucrurile sunt atat de grele si o sa fie atat de dificil pentru tine? Sunt foarte curios!

Sindromul impostorului

Un alt efect al “Sindromului orasului mic” este “Sindromul impostorului” in care incepi sa te simti ca, desi reusesti sa obti un job sau reusesti sa inveti anumite lucruri, simti ca nu le meriti. Simti de parca locul tau nu e acolo, ai primit prea mult dintr-odata si te astepti tot timpul sa ti se ia inapoi ce ai obtinut. Te intrebi “oare cand o sa descopere ca eu de fapt nu sunt atat de bun?”. Acest lucru se intampla din cauza mediului in care ai crescut. Ai vazut foarte multi oameni care sunt la un nivel jos si tie ti se pare ca aceasta este realitatea, normalitatea. Iar tu daca ai iesit un pic din normalitate, daca ai reusit sa faci ceva diferit ti se pare ca nu esti la locul tau.

Cum poti sa rezolvi asta foarte usor? Raspunsul este sa ai un mentor. Sa ai tot timpul pe cineva care sa te evalueze si care sa iti spuna drept in fata ca ai gresit, ca n-ai facut lucrurile bine sau din contra, sa-ti laude reusitele. Atata timp cat feedback-ul exterior este bun, nu are sens sa stai sa te gandesti daca esti slab sau daca faci ceva gresit. Atata timp cat lucrurile sunt bune nu are sens sa te intrebi daca gresesti, mai ales cand ai pe cineva care sa te indrume. Devine treaba lui sa iti spuna “aici ai facut bine” sau  “aici nu ai facut bine”.

Cum ajungi acolo?

Avand un mentor, probabil, te gandesti ca iti va fi mult mai greu sa scapi de acest sindrom si sa ai un job bun fata de cineva nascut intr-un oras mare, care are profesori mai buni, are indrumare mai buna si pur si simplu vede ca se poate. Acesta este un lucru foarte important: sa ai oameni in jurul tau care sa iti demonstreze ca se poate, oameni care deja au reusit sa ajunga cat de cat acolo! Asta te influenteaza foarte mult pentru ca, daca colegii tai se gandesc maxim “oare cum sa fac sa intru la oricefel de facultate la buget?” probabil tu nu o sa fi super motivat sa-ti depasesti conditia.

Este important sa ai oameni in jurul tau care sa nu te traga in “jos”. Pe langa asta, va trebui ca tu sa depui mai multa munca, sa te lupti cu mediul in care esti, cu ideile din mediul respectiv, ca de exemplu “tu trebuie sa urmezi facultatea X pentru ca acolo am auzit eu ca  e bine” sau daca termini facultatea tinzi sa revi la realitatea veche si sa spui “bucura-te de job-ul pe care-l ai ca stii cat de greu e sa iti gasesti un loc de munca in ziua de azi, trebuie sa ai grija de el, nu te prostii, incearca sa nu superi pe nimeni, ramai acolo in coltul tau”.

Ideea e ca totusi se poate sa iesi din chestia asta! Intr-adevar o sa iti ia mai multa munca, dar cel mai bine e sa ai pe cineva care sa iti arate calea.

Plus ca merita! Stau si ma gandesc la partea de programare, cate oportunitati sunt ca si programator. In primul rand, un job de inceput deja e mai bine platit decat majoritatea job-urilor din Romania. Deja esti platit bine, urmat de faptul ca nu depui nicio munca fizica, pur si simplu stai la birou si lucrezi aproximativ 6 ore cu inca 2 ore de meeting-uri si relaxare deoarece tu depui munca intelectuala si nu poti sta 8 ore in fata unui calculator. Apoi, intervin alt beneficii cum ar fi munca de acasa. Dupa ce stai cateva luni in firma si demonstrezi ca esti bun si reusesti sa faci treaba, o sa poti sa incepi sa lucrezi de acasa de pe laptop. Asta inseamna ca dormi putin mai mult, mai stai te mai odihnesti, mai scri o linie de cod, te mai plimbi pe afara, poti sa stai cu familia. Tu poti duce acest lucru la urmatorul nivel, fie ca alegi sa urci pe scara corporatista poti sa ajungi la salarii de 2000-3000 de euro pe luna (ceea ce e super ok), fie poti merge pe partea de freelancing. Pur si simplu poti sa-ti dai demisia, sa lucrezi de oriunde, din Tenerife, Grecia, America, de unde vrei tu si sa faci bani lucrand si calatorind. Acest lucru este destul de simplu odata ce ai abilitatile necesare pentru a crea aplicatii si a duce un proiect ‘de la cap la coada’. In plus se castiga destul de bine, venitul lunar al unui freelancer este un jurul sumei de 5000 de euro pentru inceput, ulterior poti creste si mai mult. Dupa ce ai toate veniturile acestea, poti sa le strangi si sa iti pornesti afacerea ta si sa castigi zeci de mii de euro pe luna, poate chiar o suta de mii de euro pe luna. Stiu ca poate daca suferi de sindromul orasului mic, cand auzi aceste sume te iau ameteli si te gandesti ca nu vei putea face chestia asta, ca nu este pentru tine. Adevarul este ca sunt mult mai multi milionari decat crezi tu, De exemplu, in New York, 1 din 5 oameni de pe strada e milionar. Chiar exista milionari si chiar exista oameni care reusesc si probabil acolo sunt atat de multi oameni milionari concentrati datorita “Sindromului orasului mare”. Daca in orasul mic oamenii tind sa nu aiba succes profesional, sa aiba venituri mai mici, sa se multumeasca cu mai putin, in orasele foarte mari o sa vezi ca salarile sunt mai mari, nivelul de trai e mai bun, oportunitatile sunt mai multe, ai mai multi oameni motivati cu mai multe idei. Tin minte cand eram in Los Angeles, pana si soferii de Uber incercau pe langa acest job sa isi porneasca afaceri, sa incerce sa faca ceva sau sa intre in industra filmului datorita Hollywood-ului. Toti oamenii erau cumva foarte motivati, foarte ‘in priza’ si incercau sa faca lucruri si atunci ce trebuie tu sa faci si cu ce vreau sa ramai este deconectarea, sa inveti cum sa te deconectezi de la mentalitatea aceea veche care ti-a fost intiparita, ti-a fost sculptata acolo in creier ca si in piatra. Scapa de ea si incepe sa te gandesti mai sus! Gandeste cat mai sus! Si daca iti setezi un scop foarte inalt si nu il atingi, tu tot o sa ajungi pana la jumatatea lui, sau pana la trei sferturi si tot vei fi foarte sus! Daca vine cineva de la tine din sat sau oras sa te critice ca nu ai ajuns urmatorul Bill Gates trebuie sa il lasi in pace, in mediocritatea lui! Lasa-l acolo si da-i dreptate! Ureaza-i o zi buna si multumeste-i!

Dacă ești începător și vrei să înveți bazele programării gratuit, fă-ți un cont pe http://bit.ly/3aUbQrn

Dacă ești hotărât să lucrezi serios cu noi, înscrie-te la o ședință de consultanță gratuită http://bit.ly/2P83qEd