Foarte multă lume care îmi scrie, mă întreabă: “Mi-ar plăcea să fac informatică, dar simt că nu îmi place. Simt că nu îmi face plăcere să stau toată ziua în fața calculatorului.” Sau: “Am făcut programare, dar nu am pasiunea pentru programare.” Sau foarte multă lume comentează și îmi spune: “Tu ești numai după bani. Nu le zici la oameni că ei de fapt trebuie să fie pasionați de informatică.” Trebuie să le placă să facă chestia asta și că IT-ul nu-i pentru toată lumea.

De fiecare dată când aud chestiile astea, îmi vine să râd pentru că e o idee foarte absurdă. Pentru că pur și simplu nu are cum să-ți placă de la început să stai în fața calculatorului câteva ore pe zi. Să stai acolo pe scaun înțepenit, poate ești cu spatele un pic strâmb. Poate te doare spatele dacă nu ai grijă cum stai. Pur și simplu lucrurile nu se întâmplă așa. 

Pasiunea vine lucrând

O să-ți povestesc cum am făcut eu să-mi placă să programez. În clasa a 8-a când m-am hotărât să mă duc la liceu și să fac informatică, da, într-adevăr, îmi plăcea să stau să mă joc pe calculator, cam aia era. Țin minte că încercasem să învăț programare dintr-o carte veche. Pur și simplu mi s-au părut lucrurile atât de plictisitoare și enervante încât doi ani nu m-am mai atins de nimic ce înseamnă cod.

Și atunci probabil te întrebi: “Deci nu-ți plăcea programarea, dar acum predai programare. Zici că-ți place. Ce s-a întâmplat între timp?” Ideea e că în România în vremea aia, de fapt și în prezent, există foarte puține oportunități. Există foarte puține meserii pe care chiar le poți face, care să îți aducă un venit bun. În așa fel încât să nu trebuiască să îți bați capul. Ok, cum aș putea să fac să economisesc ca să-mi cumpăr ultimul telefon sau să mă duc într-o vacanță? Adică majoritatea joburilor sunt pur și simplu niște joburi de supraviețuire. Sunt niște joburi care te ajută să nu stai în stradă sub un pod sau să nu mori de foame.

Dar eu am stat și m-am gândit că eu nu vreau să fac chestia asta. Adică în cel mai rău caz o să stau cu părinții și o să supraviețuiesc în felul ăsta. Dar nu vreau ca asta să însemne viața mea. Adică să mă duc în fiecare zi la un job în care fac același lucru. Primesc bani puțini și la finalul zilei sunt frustrat.

Atunci am stat să mă gândesc. Dacă tot trebuie să am un loc de muncă în care să stau 8 ore, care să nu-mi placă , măcar să-mi caut locul de muncă care o să-mi aducă cei mai mulți bani pentru chestia asta. Și așa am ales informatica, pentru că am văzut că salariile sunt mult mai mari decât în alte domenii.

În plus, profesorii de la școală au avut o contribuție foarte mare în direcția asta. În primele zile la liceu mă băteau foarte mult la cap să învăț pe de rost la biologie, chimie, fizică. La toate chestiile trebuia pur și simplu să învăț pe de rost și să reproduc ca un casetofon. Și atunci erau două materii la care lucrul ăsta nu se întâmpla. Matematica la care nu eram bun și informatica unde trebuia să mai gândesc.

Și am zis că o să fac informatică foarte serios. Timp de peste un an am făcut chestia asta fără să-mi placă. Adică stăteam în fiecare zi și mă gândeam. Dacă eu n-o să fac informatică, atunci o să trebuiască să ai un job care o să fie foarte prost plătit. O să faci chestia asta 40 de ani din viața ta și o să fii nefericit. Și atunci am zis ok, trebuie să fac informatică. Nu-mi place, stau și continui și rezolv probleme pentru că o să-mi fie bine mai încolo. O să vină rezultatele mai încolo.

Pentru că deja vedeam oameni care erau programatori. Care își permiteau să meargă la ski în Austria, își permiteau să-și cumpere telefoane mai noi. Chiar țin minte că până în clasa a 3-a aveam niște colegi a căror părinți erau programatori. Își permiteau să meargă de două ori pe an în vacanță în străinătate. Aveau jucării mai mișto decât ale mele și aveau calculator acasă, ceea ce pe vremea aia era extraordinar. Nu numai că aveau calculator acasă, aveau calculator pe care le și mergeau jocuri. 

Și atunci am continuat și am tot lucrat. După un an când am început să mă pricep, să văd cum se rezolvă probleme, cum să pot să scriu cod liber, fără să trebuiască să mă tot uit în alte părți să mă inspir, am văzut că începe să-mi placă. Adică nu mă mai puneam așa la calculator ceva de genul: “Mai bine aș sta și m-aș juca sau mai bine aș face altceva”. Ci chiar așteptam momentul din zi când se termina școala. Când puteam să ajung acasă să mă pun la calculator și să încep să lucrez la lucrurile de care îmi pasă.

Și atunci cred că de fapt mi-am găsit pasiunea. Pentru că orele nu mai erau ceva de genul ok, trebuie să lucrez 3 ore pe zi pentru că atât mi-am propus. Era ceva de genul ok, hai să mă pun să lucrez. Și stăteam cât de mult puteam, până când trebuia să eliberez calculatorul pentru că aveau nevoie părinții mei de el. 

Am observat chestia asta că se întâmpla iar și iar și în rândul oamenilor cu care am lucrat. Majoritatea clienților cu care lucrez nu au o pasiune așa maximă pentru calculator. Să zică vai de capul meu ce pasionat sunt de calculator. Cum vreau eu acum să mă pun să stau pe scaun câteva ore să mă uit la niște text și să încerc să-l corectez. Ca pe urmă să-mi apară un ecran negru. Nu. Adică oamenii ăștia sunt niște oameni realiști care știu. Am nevoie de un viitor mai bun pentru mine și o să fac asta.

Și ce se întâmplă e că după câteva luni după ce lucrează cu noi începe să le placă chestia asta. Începe să-i prindă microbul, pentru că asta se întâmplă în orice domeniu. E un microb care te prinde. Doar că microbul ăla te prinde doar după ce începi să fii competent în lucrul ăla. După ce începi să vezi că te pricepi, că reușești să faci lucrurile, că progresezi, că ești mai bun. Și începi să vezi cum din lucrul ăla poți să-ți construiești un viitor bun pentru tine.

Asta zic majoritatea cercetătorilor, că nu există un lucru care te pasionează. Nu există un domeniu potrivit pentru tine. Ci există domenii în care tu ai depus deja niște muncă. În care tu ai deja un anumit grad de competență și din cauza asta lucrurile alea îți plac mai mult. Pentru că dacă ar fi să ducem lucrurile la extrem, atunci când ești copil, ce îți place să faci? Doar să te joci. Și nu o să-ți faci o carieră din a te juca.

Nu există pasiunea potrivită

Sfatul ăsta cu trebuie să faci ce-ți place, trebuie să stai și să-ți cauți pasiunea. Să te gândești care e lucrul care îmi place cel mai mult acum. Ăsta e cel mai toxic sfat. Doar că lumea îl spune pentru că automat tu punând un video pe YouTube în care spui: “Trebuie să-ți găsești pasiunea, trebuie să faci ce-ți place. Trebuie pur și simplu să stai și Universul o să se alinieze cu ce-ți place ție și o să ai o viață foarte plăcută.” Automat chestia asta prinde bine la oameni.

Oamenii nu stau să se gândească ok, ce-mi place? Să stau să mă uit la seriale. Ok, asta înseamnă că o să te faci un critic de film și de seriale? Eu nu cred că înseamnă chestia asta. Și atunci din cauză că oamenii nu pun la îndoială chestia asta, sfatul ăsta a devenit foarte mainstream. Și lumii îi place să îl audă. Pentru că normal, în momentul în care ai un job frustrant, nu vrei să auzi că mai trebuie să mai stai încă câteva luni să-ți creezi o competență și abia pe urmă să-ți placă lucrul ăla. Și pur și simplu e mai mișto să visezi. O să găsesc acel lucru care îmi place și o să-mi dau demisia de la joc. O să fac lucrul ăla, o să când la chitară. Sau o să mă joc pe calculator. Și gata, toate problemele mele o să se rezolve.

Și atunci cel mai bun mod în care să-ți găsești pasiunea, să-ți găsești lucrul care îți place, e să începi să lucrezi. Să investești cât mai multe ore într-un domeniu care realist vorbind îți aduce o bunăstare financiară. Pentru că oricât de pasionat ai fi de un anumit domeniu, oricât de bun ai ajunge să fii, la un moment dat dacă nu reușești să faci bani din domeniul ăla, ajungi să te saturi și din nou o să vin cu un exemplu din viața mea.

În gimnaziu eram foarte pasionat de baschet, îmi plăcea foarte mult să joc baschet. Indiferent cât de greu era un antrenament, cât de mult trebuia să fug acolo și cât de obosit eram pe urmă, îmi plăcea foarte mult să fac chestia asta. La un moment dat pur și simplu am realizat că eu n-o să fac bani din chestia asta. Pentru că nu eram suficient de bun. Chiar dacă aș fi fost printre cei mai buni jucători de baschet din țară, tot nu aș fi ajuns într-un punct în care să joc în NBA. Adică nu cred că au fost foarte mulți români care au jucat acolo. Și dacă din câteva milioane de români a reușit doar unul sau doi, n-o să fiu eu al treilea care reușește realist vorbind.

Atunci trebuie să stai să te gândești. Ok, care e domeniul din care poți să câștigi bine? Și după aia, ce poți să faci ca să ajungi să ai succes în domeniul ăla? Pentru că la fel cum pofta vine mâncând, și pasiunea vine lucrând. Pe măsură ce depui mai mult timp în ceva și devii tot mai bun și tot mai competent, începe să-ți placă și o să devii și mai bun la chestia aia. Pentru că deja îți place și pentru că îți place lucrezi mai mult. E chestia asta care se tot alimentează și devii tot mai bun, îți place tot mai mult.

Eu de exemplu acum sunt în punctul în care aș vrea să stau pur și simplu să scriu cod toată ziua. Din punctul în care pur și simplu nu-mi plăcea să stau să rezolv probleme. Să mă holbez la ecran, la niște text plictisitor. Deci chestia asta se poate și li se întâmplă majorității programatorilor. Adică sunt foarte puțini care chiar încep și sunt pasionați de la început.

Nu trebuie să fii un expert în matematică ca să poți să fii bun la programare, nu trebuie să fii pasionat de calculator ca să fii bun la programare, nu trebuie să faci un liceu de mate-info sau o facultate în domeniu ca să ajungi să fii bun la programare. Din contra, singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să stai acolo. Să depui efortul, să treci peste momentele neplăcute și peste frustrări. Până când ajungi în punctul în care te pricepi la a scrie cod și în punctul ăla o să-ți placă. Pentru că automat o să ai un salariu de 1000 de euro, asta la început. După o să faci câteva mii și automat. Și dacă nu o să-ți placă să scrii cod, o să-ți placă toate lucrurile pe care o să le faci cu banii ăia. 

Dacă ești începător și vrei să înveți bazele programării gratuit, fă-ți un cont pe https://wellcode.ro

Dacă ești hotărât să lucrezi serios cu noi, înscrie-te la o ședință de consultanță gratuită =>  https://cariera.wellcode.ro